Ignifugari

Lucrari de ignifugare 

Deoarece materialele de construcţii din lemn, plastice şi textile sunt materiale combustibile este necesară o îmbunătăţire a comportării lor la foc. Acest lucru se obţine prin tratarea la suprafaţă sau în masa materialelor, cu substanţe inhibitoare de flacără, care pot întârzia aprinderea materialului şi pot reduce viteza de propagare a incendiului.

Substanţele inhibitoare de flacără acţionează prin:

  • formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile rezultate din descompunerea materialelor combustibile;
  • formarea unei bariere împotriva flăcărilor;
  • descompunerea în gaze inerte care diluează considerabil amestecul combustibil;
  • reducerea cantităţilor de distilate gudronoase şi favorizarea producerii unui strat de reziduu cărbunos cu mare stabilitate la acţiunea flăcării.

Procedeul de îmbunătăţire a comportării la foc a materialelor combustibile se numeşte IGNIFUGARE.

Ignifugarea nu exclude aprinderea şi arderea materialului, ci îi conferă acestuia o comportare la foc îmbunătăţită pe o anumită perioadă de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci când se îndepărtează sursa de căldură. Ignifugarea nu exclude şi alte măsuri de protecţie la foc, cum ar fi: instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor, mijloace de primă intervenţie.

O ignifugare corect executată poate localiza un incendiu, în focarul iniţial, prin limitarea aprinderii şi arderii în continuare a materialelor de construcţii, jucând rolul de barieră împotriva extinderii incendiului. De asemenea, poate prelungi cu succes faza de ardere lentă, ceea ce duce la afectarea mai lentă a structurii de rezistenţă şi, totodată, posibilitatea unei intervenţii din interior, fără a se ajunge la arderea generalizată.

Materialele pe bază de lemn se pot ignifuga cu rezultate foarte bune şi cu soluţii de fosfat de amoniu, uree şi aldehidă formică, la care se adaugă silicat de magneziu sau amestec de sulfat (clorură) şi oxid de magneziu. Calităţi ignifuge bune se obţin şi atunci când se adaugă borax sau acid fosforic.

Cu rezultate bune se utilizează şi vopselele conţinând furfurol şi răşini formaldehidice, ori vopsele pe bază de clorcauciuc sau parafine clorurate, precum şi vopsele din silicaţi.

Vopsirea cu preparate de natura lacurilor ce conţin substanţe ignifuge capabile să spumeze în timpul arderii se dovedeşte a fi corespunzătoare, deoarece, în acest caz, nu se mai produce umflarea plăcilor ca la folosirea substanţelor solubile în apă, procedeul permiţând ca plăcile să fie furniruite.

În privinţa substanţelor de ignifugare utilizate pentru textile, acestea pot fi:

a. antipirene solubile în apă – se aplică prin procedee simple şi asigură o mare eficacitate cu încărcare relativ redusă (20% din greutatea ţesăturii); dezavantajele acestora constau în: eliminarea cu uşurinţă la spălarea ţesăturii, reducerea rezistenţei mecanice a materialului textil ca urmare a expunerii la temperaturi ridicate şi la radiaţii solare, migrarea către suprafaţă a substanţei;

b. antipirene insolubile – comportă procedee pretenţioase, rezistă relativ bine la spălare şi la factorii atmosferici; ele produc, în general, efecte ignifuge durabile, dar, adesea, dau reacţii secundare nedorite, ca: modificarea culorii produsului tratat, scăderea rezistenţei iniţiale, a moliciunii, etc.

La ora actuală, există pe piaţă substanţe de ignifugare pentru textile care permit ignifugări cu efect îndelungat, rezistenţă sporită la spălare şi curăţare chimică, fără ca indicatorii de calitate ai produselor textile tratate să se înrăutăţească.

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.